Har

Deschide-ne ochii Doamne să vedem că tot ceea ce ne înconjoară este cadoul Tău prin care susții viața pe pământ.

Ochii noștri sunt obișnuiți sa vadă munți, copaci, văi, râuri, lacuri, pisicuțe, cățeluși, fructe și credem că sunt toate ale noastre.

Ne-am obișnuit sa ignorăm Creatorul și sa adorăm creația. Credem că pământul este numai al nostru și tot ceea ce este în el, sub el si pe el, ne aparține.

Suntem de acord, ba chiar susținem industria distructivă, prin deciziile și acțiunile noastre, fără să ne pese de generațiile viitoare.

Chiar dacă, noi ca oameni, l-am dezamăgit cumplit pe Dumnezeul nostru, alegând să ne înfrățim cu diavolul, El a ales să ne susțină cu harul Lui în continuare. Deși are de ales.

Gândește-te cum ar arăta lumea dacă Creatorul ar alege să își sustragă mâna din lume, luând cu Sine ceea ce este al său. În primul rând, ziua și noaptea. El a creat soarele, luna și stelele, deci sunt ale Lui. După, absolut tot ce are viața pe pământ; plante și animale. Apoi apa; dacă ne gândim mai bine, 70% din materia corpului tău este apa; 80% din creierul tău este apă. Cum ai arăta fără ea? Apoi aerul; deșeul eliberat de plante în urma fotosintezei, reciclat sub forma oxigenului, folosit de Dumnezeu ca să ne susțină pe noi.

Fără toate acestea, nu am fi decât niste cadavre deshidratate, însetați la disperare, căutând o guriță de aer, dar fără sa o primim vreodată. Am umbla în întuneric total, complet singuri, tânjind după alinare, după aer, apă,  companie, dar nu le-am găsi nicio dată, pentru că am ales sa ne îndepărtăm.

Noi suntem ființe veșnice, menite să trăim pentru totdeauna în prezența Creatorul nostru. Suntem creația supremă a lui Dumnezeu și suntem puși pe pământ pentru a avea grija de el.

Câtă vreme îl acceptăm pe Dumnezeu în viețile noastre, trăim sub protecția Sa, în harul său care ne susține.

Din momentul în care Îl refuzăm categoric, deoarece El nu forțează iubirea, se va îndepărta. Iar împreună cu El și harul Său.

Cum putem fi atât de aroganți încât să credem ca ne putem destrăbăla în creația Lui fără consecințe? Răbdarea Lui nu înseamnă mâna liberă pentru om să facă ce vrea.

Oare când și mai ales câți ne vom da seama că noi nu suntem pe pământ așa, de capul nostru, ci că aparținem unui Creator, care vrea să ne fie tată? Oare când vom realiza că unicul nostru scop este acela de a-L căuta pe El, iar El ne va dezvălui adevăratul scop pentru care suntem pe pământ?

De ce ne-am îndepărtat atât de mult de Dumnezeu și încercăm sa Îl cumpărăm cu fapte, bazându-ne pe ele, în loc să credem în jertfa nesilită Mântuitorului nostru? Dacă ar fi fost o cale prin care noi oamenii să ne eliberăm de sub sclavia diavolului, de ce L-ar mai fi trimis Dumnezeu pe unicul Său fiu pentru a se sacrifica?

De ce suntem atât de aroganți și nu ne deschidem ochii spre un adevăr atât de simplu și evident?

Invitația este pentru fiecare ființă vie de pe planeta asta. Să profităm de ea și să intrăm în harul Dumnezeului nostru pentru a ne poziționa și a începe lupta împotriva dușmanului deja învins.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.