Suflet sfâșiat înainte de vreme

Cum poate cineva să sufere atât de mult încât, înainte de 18 ani să renunțe la viață? Câtă dezamăgire, câtă respingere, cât întuneric poate să ascundă un suflet atât de tânăr? Cum poate să își poarte masca, fără ca nimeni să își dea seama, decât atunci când este prea târziu?

Cum am ajuns să dezamăgim atât de tare noua generație?

Mi se strânge stomacul, îmi plânge sufletul, inima mi-e zdrobită când văd copii frumoși cu cicatrici pe mâini…amândouă mâinile… și cu un zâmbet fals pe buze zicând că „e de mult” trăgându-și mânecile și încercând să își înghită lacrimile.

Când am încetat, noi ca omenire, să ne apărăm copii? De ce nu se mai simt în siguranță? De ce vor să plece din lumea asta? Ce le oferim noi ca societate?

Egoismul nostru este nerușinat! Ne-am lăsat atât de înșfăcați de capcana unei vieți de fațada, încât nu ne mai facem timp să îi vedem pe ei, pe adolescenții care imediat devin adulți cu răni deschise, sângerând dar învățați să pună un zâmbet fals peste sufletul zdrobit, franjurat.

Oare cum de nu realizăm că în timp ce ne preocupăm cu ce plătim chiria, ce punem pe masa, cu ce ne vom îmbrăca sau încălța, diavolul își face felul cu copii noștri?

Nu avem noi oare promisiunea lui Dumnezeu că El se va îngriji de TOATE nevoile noastre? Pentru ce oferim atât de mult timp grijilor și atât de puțin copiilor?

În timp ce ei cresc cu dădaca Youtube și jucării sau gadgeturi meinte să suplinească absența părinților, cineva are grija să le satisfacă nevoia de iubire și atenție, șoptindu-le că nimeni nu îi iubește, că sunt incapabili, ca nu sunt valoroși, că nu sunt suficient de buni și frumoși, că nu există speranță sau, cel mai trist, că nimănui nu-i va fi dor de ei.

Diavolul ne fură copii de sub nas, își petrece timpul convingându-i să îi creadă minciunile, plantându-le semințe de respingere, neacceptare, rușine în inimioarele lor fragede, folosindu-se de propri părinți sau de cei responsabili de bunăstarea lor.

Cât mai avem de gând să stăm cu mâinile în sân? Până când?

Am uitat cât suntem de puternici? Am uitat că Isus ne-a dat putere și autoritate să respingem forțele întunericului? De ce ne comportăm ca niște învinși? Ce înseamnă pentru noi chinul și moartea lui Cristos pe cruce? Ce reprezintă ea pentru noi? Ne lăsăm mâncați de vii de depresie, griji, nesiguranță, asta în timp ce Mântuitorul nostru, agățat in cuie pe lemn, își picură ultima picătură de sânge pentru salvarea noastră…și noi.. . E bătaie de joc la adresa Dumnezeului nostru.

Le dăm ca moștenire copiilor noștri atitudinea de învinși. Nu îi mai educăm în spirit creștin. Nu mai e la modă, să facă fiecare ce vrea! Ăsta e curentul actual, în timp ce copii noștri cauta pe google metode de sinucidere,  lentă, rapidă cu durere, fără durere.

Am mușcat momeala satanei și le-o dăm mai departe moștenire. De ce dacă telefonul ne este furat facem mult efort pentru a-l recupera, dar sufletul copilului îl lăsăm în voia sorții, nu avem noi timp pentru prostii d-astea.

Și totuși, sufletul mi s-a incolăcit de durere, mi s-a tăiat respirația, mi-a fugit pământul de sub picioare când i-am văzut mâinile.

Gata! În numele lui Isus Cristos gata! Copii noștri sunt ai noștri! Nu jertfe pe altarul diavolului!

Cine se roagă pentru ei, cei vulnerabili? Cei ce au nevoie de structură, exemple sănătoase, susținere, corecție, iubire, atenție și încurajare.

Sper să ne trezim cât mai repede și să îi acoperim cu rugaciune. Fie ca sufletul sa le fie vindecat si adevărul să le pătrundă în inimi și sa fie vindecate.

Dacă dai peste postarea asta, nu fi indiferent, este o luptă reală. Roaga-te pentru ei, implică-te și fi adult responsabil. Chiar dacă poate copii tăi sunt ok, compătimește-i pe cei care suferă. Dumnezeu nu rămâne indiferent la rugaciune, are efect. Este minimul disponibil pe care îl poți face.

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. raluca203 spune:

    Nici eu nu am copii, dar nici nu trebuie să avem pentru a-i iubi. Suntem oameni, si trebuie să avem grija unul de altul.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu nu am copii dar am nepoți și le vreau tot binele. In ce hal a ajuns lumea asta nu pot sa inteleg

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.