Renașterea

De unde vin războaiele, conflictele dintre noi? Cât de des am auzit expresia „dacă Dumnezeu există, de ce îngăduie atâta suferință” Ce ușor pasăm vina mereu la alții, fără să luăm în considerare contribuția noastră proprie la haosul prezent în lume. Vrem ceea ce nu avem și nu ne permitem să avem, invidiem, dar noi înșine nu suntem capabili să obținem ceea ce invidiem, ucidem bebeluși în pantece și ne educam să rămânem indiferenți la crimă, susținem razboaie inutile, ne angajam în conflicte fictive și ne ridicam om împotriva altui om, ne urâm unii pe alții din generații în generații, nu mai îngăduim nimănui să ne corecteze când greșim, nu mai vrem să auzim că am greșit, nu mai avem voie să avem părere personală despre nimeni și nimic, dacă totuși ne spunem părerea devenim stigmatizați ca aroganți și critici. Oare cât ne mai trebuie să realizam că noi suntem cei ce creaza suferință în lume?

Vedem degradarea și suntem conștienți că este atât de grav, încât unele lucruri sunt ireversibile, vedem că felul în care am trăit, a conclus cu distrugerea planetei până la nivelul în care este improbabil ca ea să mai susțină noua generație. Familia, rar este compusă din mamă, tată și copii; nu mai suntem dispuși să facem compromisuri; vrem noutate; ne punem încrederea în propriile forțe și ne lăsăm conduși de instincte, ca niște animale fără conștiință; susținem că nu mai avem nevoie de Dumnezeu și ne credem invincibili; că nu mai este la modă să stai în genunchi în fața Creatorului; nu mai considerăm o virtute a ne umili, mai degrabă ne provoacă repulsie. Și totuși suntem mândri că ne tragem din daci, care erau printre primele popoare monoteiste din lume.

Și toate încep cu „Eu sunt Dumnezeu”.

Îl cunoști personal pe Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat și viu?

Vreau să îți pui o întrebare: dacă lumea s-ar sfârși acum, în clipa asta și ai fi fața în fața cu Dumnezeu, care ar fi sentința ta? Cât de sigur ești pe iubirea și mila Lui și unde îți vei petrece eternitatea?

Ca să poți răspunde cu certitudine la întrebarea asta, compară-te cu cele 10 porunci (să nu ai alți idoli, să nu minți, să nu furi, să nu faci sex în afara legamantului căsătoriei), care sunt un barometru prin care facem cunoștiință cu standardele Dumnezeului nostru. Compară-te cu ele. Crezi că Dumnezeu este mulțumit de felul în care îți trăiești viața, sau de cine ești și ce gândești cu adevărat atunci când nu te vede nimeni? Te consideri un om bun? El știe cine ești pentru ca El te-a proiectat până la cel mai mic detaliu. În fața Lui, dacă urăști în inima ta pe cineva, te faci vinovat de crimă. De asta El îți vrea inima, pentru a o schimba. El știe cât de incapabili suntem să ne abținem și că nu avem nicio șansă să ne ridicăm la standardele Lui. Nici nu ne cere altceva decât să avem încredere că la El nimic nu este imposibil.

Dacă te simți scandalizat este un semn bun, pentru că, pentru a fi renăscut, mai întâi trebuie să mori pentru cine ai fost până acum. Motivul pentru care te simți ofensat este că îți place păcatul tău și nu ești dispus să renunți la el.

Dumnezeu este lumina și nu este întuneric în El. Dacă pretindem că îl cunoaștem, dar ne complacem într-un stil de viață lăbărțat și la modă, ne mințim singuri. Dacă susținem că suntem buni și fără păcat, ne înșelăm pe noi înșine. Prezența lui Dumnezeu în viața noastră este reflectată de stilul nostru de viață. Suntem în lume dar nu din lume. Dumnezeu nu se va putea identifica cu noi dacă reacționăm instinctiv fără a ne controla pornirile trupului. Nu ne putem lăsa conduși de stomac, organe reproducătoare, ego.

Acum, mai mult ca nicio dată este momentul să alegem. Viața orientată spre lume sau renașterea la viață veșnică care este invizibila momentan. Nimeni nu mai poate nega cât de tare s-a amplificat nevoia unei intervenții supranaturale pentru a salva omenirea de ea însăși. Iar atunci se va produce divizia. Nu există scurtături sau ocolișuri; negru sau alb, viața sau moartea. Să ne linistim inimile înaintea Lui pentru că, chiar dacă inimile noastrea ne acuză, Dumnezeu este mai mare decât ele și le va curăța de orice stă între noi și El.

Avem nevoie să ne schimbăm prin reînnoirea minții, să ne îmbrăcăm cu omul nou, cel creat după asemănarea lui Dumnezeu, acel om pe care l-a creat și căruia i-a dat lumea în subordine pentru a o îngriji. Acel om capabil să iubeasca fără interese, să ocrotească, să sară în ajutor, să fie la dispoziția altora și nu ocupat cu propriile preocupări 

Mântuitorul se numește mântuitor pentru că ne-a dezrobit de păcatul asupra căruia se va revărsa mânia lui Dumnezeu. Orice îi cerem ne va da, dacă vom cere având încredere în capacitatea Lui de a oferi orice.

"Trezeste-te, tu, care dormi
si ridica-te dintre cei morti
iar Cristos te va lumina"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.